miercuri, 17 februarie 2016

Mişcarea DADA la centenar. Sărbătoare la Câmpina şi la Sinaia


Este foarte probabil ca puţină lume să mai ştie cine a fost Voltaire şi şi mai puţină să priceapă ce e cu Cabaretul Voltaire din Zürich şi Mişcarea DADA. Optimiştii incurabili, cei de la Societatea Scriitorilor Prahoveni au purces să amintească vineri, 5 februarie, la Câmpina, şi sâmbătă, 6 februarie, la Sinaia, că se împlinea un secol de la unul dintre momentele faste ale Avangardei europene. S-au adunat vreo 30 de câmpineni curioşi în sala „Constantin Radu” a Casei Municipale de Cultură „Geo Bogza” şi vreo 40 de prahoveni (Ploieşti, Câmpina, Breaza, Comarnic, Sinaia, Buşteni)  & bucureşteni la Muzeul Oraşului Sinaia, în cea mai veche clădire a oraşului, Palatul Florescu-Ştirbei, construit în anul 1875 şi prezentată, ad-hoc, chiar de domnia sa primarul oraşului, Vlad Oprea. S-au adunat ca să
rememoreze întâmplările de duminică, 6 februarie 1916, din clubul de noapte deschis la Zürich, Elveţia, cu o zi înainte, de către scriitorul german Hugo Ball şi poeta germană Emmy Hennings (viitoarea-i soţie), care, împreună cu Marcel Iancu (ulterior alături de el au venit fraţii săi Iuliu şi George), poeţii Richard Huelsenbeck şi Tristan Tzara, Sophie Taeuber-Arp şi pictorul Jean Arp, au pus atunci la cale ieşirea din haosul cotidian printr-un haos propriu, absurd şi imposibil, nebun şi frumos. Elveţia era ţară neutră în timpul Primului Război Mondial, mulţi din refugiaţii din întreaga Europă care soseau la Zürich erau personalităţi artistice. Ideea de cabaret presupunea că în fiecare zi artiştii oaspeţi vor realiza prestaţii muzicale, literare sau artistice - în general -, şi vor propune, indiferent de orientarea lor politică, sugestii şi idei noi. Printre intelectuali, dezertori, refugiaţi politici, care se
manifestau împotriva războiului la Cabaret Voltaire, şi încearcă să răspundă absurdului prin absurd, printr-un spirit de revoltă îndreptat nu numai împotriva unor principii literare sau a unui mod de viaţă conformist, ci împotriva unui anumit tip de societate, în general era şi un tinerel, care le prezenta privitorilor cum arată dansurile populare… româneşti. Era Tristan Tzara, născut în România, ajuns la studii aici, dar mai mereu înconjurat de un grup de prieteni, poeţi, cântăreţi, dansatori, la noul său cartier general de la Cabaret Voltaire. El, alături de prietenii săi, lansează mişcarea Dada, o formă de artă ce însemna hazard şi scufundare în inconştient şi miza pe improvizaţie. Dada era, dacă vreţi, arta de a şoca spiritele cuminţi. Măştile lui Marcel Iancu însoţeau seratele Dada, la fel ca şi costumele stranii ce trezeau nostalgia ţinuturilor îndepărtate. Mişcarea nu a fost o şcoală, o ideologie sau vreo religie, nu avea reguli stricte şi nici principii dureroase. A fost, poate, un început de filozofie, nutrit din Nietzsche şi existenţialism. Dadaismul însemna respingerea sensului limbajului văzut ca artificial, incapabil să arate sensul real al vieţii şi avea să fie punctul de pornire al unui capitol extrem de important din arta secolului XX.
Despre aceste întâmplări şi altele, ulterioare, de până azi, din România şi din lume, în literatură, arte plastice, muzică, s-a vorbit pe larg la Câmpina (Florin Dochia, Maria Dobrescu, Alin Daniel Ciupală, Codruţ Radi, Christian Crăciun, Andrei Ionescu, Constantin Trandafir) şi la Sinaia (Codruţ Radi, Florin Dochia, Dinu Grigorescu, Ion Floricică, Sanda-Valeria Ioniţă, Felicia Mârza, Horia Barna, Constantin Spurcaciu, Florin Frăţilă). A fost prezentată (şi lansată), inclusiv ca expoziţie, Ediţia anastatică a revistei de avangardă «Urmuz», editată de poetul Geo Bogza, la Câmpina, în 1928. Au fost recitate poeme dadaiste şi s-a trecut chiar la un exerciţiu de scriere colectivă, reconstituindu-se, astfel, ceva din atmosfera acelor ani, minus Războiul şi Elveţia… Au fost două întâmplări aflate cam împotriva curentului oficial de surdinizare a culturii, de simplificare a vieţii spirituale, de gregarizare a tinerilor, în primul rând, spre a se răspunde cu un mare „da-da” globalizării şi sfârşitului istoriei, curent atât de drag, în aceste zile, locatarilor vremelnici de la Palatul Victoriei. Noroc cu implicarea admirabilă a administraţiilor locale din cele două oraşe în treburile culturale şi artistice. (FF)


Încă o sărbătoare a cărţii la Câmpina


Prima lună culturală a anului la Câmpina s-a încheiat cu o pereche de întâlniri literare organizate vineri, 29 ianuarie, de Societatea Scriitorilor Prahoveni la Colegiul Tehnic „Constantin Istrati” şi la Casa de Municipală de Cultură „Geo Bogza”. Prilejul a fost oferit de apariţia, la Editura Eikon, a două cărţi semnate de autori din zona noastră: Serghie Bucur şi Christian Crăciun, cărora li s-a adăugat bucureşteanul Ionuţ Butoi. 
Prezenţa la Colegiul „Istrati” se datorează solicitudinii doamnei prof. Corina Elena Cernica (autoarea unei cărţi-eseu despre Mircea Eliade), aflată deja în „recidivă”, pentru că, prin grija dumisale, amfiteatrul de aici a mai găzduit şi alte întâmplări literare. Întâlnirea de aproape o oră cu elevii şi cei câţiva profesori a fost deosebit de interesantă, majoritatea informaţiilor oferite de oaspeţi fiind noi pentru majoritatea publicului. Valentin Ajder, reprezentantul Editurii Eikon, Seghie Bucur, autorul romanului „Neant. Colaj despre suferinţă”, Christian Crăciun, cu
antologia critică „Lectio incerta”, dar mai ales cu „Ucronia eminesciană”, precum şi cercetătorul Ionuţ Butoi, cu „Mircea Vulcănescu. O microistorie a interbelicului românesc” au avut discursuri accesibile, incitante, care au îmbogăţit, cu siguranţă, volumul şi calitatea informaţiei, constituindu-se, de cele mai multe ori, în răspunsuri la întrebări pe care tinerii prezenţi nu avuseseră ocazia să şi le pună. Cuvintele lui Mircea Vulcănescu (un nume necunoscut pentru elevii prezenţi!) - „fiecare popor are, lăsată de Dumnezeu, o faţă proprie, un chip al lui de a vedea lumea şi de a-l răsfrânge pentru alţii. Fiecare îşi face o idee despre lume şi despre om, în funcţie de dimensiunea în care i se proiectează lui
însuşi existenţa. [...] Pe planul spiritual, tot ce există are un profil absolut: o efigie imperială; sau nu este. Altfel zis, dacă noi existăm într-adevăr nu numai ca o colectivitate biologică, dar şi ca o fiinţă spirituală, nu se poate să nu avem o faţă a noastră proprie, un chip neasemănat de a răsfrânge lumea aceasta a lui Dumnezeu la care să voim să reducem pe toate celelalte, care chip ne este, oarecum, justificarea existenţei noastre deosebite pe lume, în marea cea mare a făpturilor lui Dumnezeu. ” - pot oricând să dea seamă de istoria
mentalităţilor şi mişcărilor de idei din cele două decenii interbelice ale secolului XX, de moştenirea de inteligenţă ce nu trebuie abandonată. Ionuţ Butoi a reuşit să convingă, fără vreo inflaţie de cuvinte, că saltul intelectual din acea perioadă nu a putut fi stins cu totul de cei 45 de ani sub totalitarismul comunist nivelator de conştiinţe, pe care Christian Crăciun l-a sintetizat excelent: „Comunismul a scos la suprafaţă tot răul din om.” Se pare că, în 25 de ani de post-comunism, încă nu ne-am curăţat cu totul de acest rău. „Ucronia eminesciană” a fost „regina balului”, viziunea proaspătă a eseistului asupra operei „poetului nepereche” plecând de la „Memento mori” fiind primită cu interes şi
curiozitate, mai cu seamă că nu avea nimic de-a face cu schema scheletică şi falsă oferită de programa şcolară – curricula!!! – în predarea literaturii române. „Efectul de stranietate al operei eminesciene era foarte mare în momentul său istoric şi, surprinzător, undele sale seismice s-au propagat până în zilele noastre. Dacă forma operei este forma spiritului creator, ce haos, ce forţă creatoare fantastică arată Eminescu în Memento Mori? (Ca engramă a operei totale)... Eminescu este dintre acei autori cu o operă să-i spunem holografică, el nu scrie un poem anume, ci urmăreşte un gând până la ultimele lui consecinţe. Aproximându-l în diferite feluri. Corespondenţa dintre diferitele paliere ale scrisului său arată cui vrea să vadă că poetul trebuie citit dinspre tot spre parte, că lectura are nevoie de o întemeiere, o viziune globală, precum cea de la care pleacă poetul, mult mai bine articulată decât sunt unii dispuşi să admită. Eu am propus aici citirea dinspre imaginal și ucronie, mai sunt, desigur, o mulţime de astfel de puncte de situare holistice în care se poate situa interpretul.” Povestea lui Serghie Bucur despre agonia şi moartea unui copil îmbolnăvit de hiv-sida în urma unei injecţii cu o seringă nesterilizată a făcut ca unii ochi să lăcrimeze discret şi furia mocnindă împotriva sistemului minat de haos şi iresponsabilitate să crească. Orei de cultură de la Colegiul „Istrati”, în timpul căreia tinerii au primit gratuit exemplare din „Revista Nouă” şi „Urmuz” - i-a urmat întâlnirea de la Casa de Cultură.
Câteva zeci de locuitori ai Câmpinei – dar şi prieteni ai lor din oraşele învecinate: Ploieşti, Floreşti, Breaza, Comarnic – au populat sala Constantin Radu şi s-au delectat cu bogata expoziţie de carte a Editurii Eikon, ba chiar au făcut achiziţii valoroase pentru biblioteca personală. Prelegerilor susţinute de Florin Dochia, Valentin Ajder, Serghie Bucur, Ionuţ Butoi şi irezistibilul Christian Crăciun, li s-au adăugat intervenţii incitante, uneori interogative fie şi retoric, datorate hispanologului Andrei Ionescu, poetei Livia Dimulescu, cercetătoarei întru Hasdeu Jenica Tabacu, criticului Constantin Trandafir şi istoricului Alin Daniel Ciupală. Despre trauma memoriei, realitatea imaginală, misteriosul domeniu translogoreic şi încă multe alte teme sugerate de personalităţile în discuţie (Mircea Vulcănescu & alii, Mihai Eminescu)  au făcut cvasi-dialogul cu publicul generos cu aplauzele un adevărat regal al deschiderii culturale, î-a permis să se poată ridica la niveluri spirituale înalte şi să poată coborî spre profunzimi uimitor de clare pentru minţile deschise. 
Astfel, ziua de vineri, 29 ianuarie 2016, prin oferta Societăţii Scriitorilor Prahoveni şi a oaspeţilor de le Editura Eikon, s-a dovedit a fi o sărbătoare nu numai a cărţii, ci şi a neobositei interogări de sine, a îndemnului spre dezvoltare personală. (FF)
PS: Nu uitaţi: în februarie, urmează „Centenarul Mişcării DADA”!

Ziua Culturii Naţionale, aniversată la Câmpina prin lansări de carte, expoziţii şi piese de teatru

Ziua Culturii Naţionale, aniversată la Câmpina prin lansări de carte, expoziţii şi piese de teatru
Ziua Culturii Naţionale a fost marcată la Câmpina prin două evenimente cu mare impact la public, organizate de recent înfiinţata Societate a Scriitorilor Prahoveni, care şi-a făcut cu acest prilej debutul în spaţiul cultural. Manifestările au cuprins lansări de carte, expoziţii şi piese de teatru.
Astfel, joi 14 ianuarie,  la Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu”, poetul Florin Dochia a adus în faţa iubitorilor de poezie noul său volum intitulat  „Cântece pentru Inanna”, ilustrat grafic de pictoriţa Lidia Nicolae. Toate lucrările acesteia au fost aşezate într-o expoziţie  vernisată în aceeaşi zi. 
În cadrul manifestării s-au recitat poezii din volum, atât în limba română cât şi în limba franceză, toate poemele fiind traduse de către Laura Şerban. 
Cel de-al doilea eveniment a avut loc vineri, 15 ianuarie, începând cu ora 16.00, la Casa de Cultură „Geo Bogza”. Manifestarea a debutat cu un omagiu închinat marelui poet Mihai Eminescu, mai apoi fiind citite poezii şi fragmente din diferite scrieri ale acestuia.
Programul a continuat cu o lansare de cărţi. La masa de prezidiu s-au aflat scriitorul Florin Dochia, gazetarul şi omul politic Florin Frăţilă însoţit de fiul său, criticul literar Constantin Trandafir şi istoricul Alin Ciupală. 
Prima carte lansată a fost cea a lui Florin Frăţilă, „Pacienţii politici”, ce are la bază impresiile şi cugetările politice notate de autor într-o perioadă destul de tulbure a societăţii româneşti. Florin Dochia spune despre carte că „poate fi o terapeutică. Genul proxim al acestei cărţi ar fi «real fiction», cum se numeşte o asemenea literatură, în general, în lume. Cartea este bună pentru că este o carte rea. Adică nu iartă de multe ori. Ceea ce eu am apreciat cel mai mult la acest volum, încercând să mă detaşez de mine însumi, câmpinean, este că poate fi valabilă oriunde în ţara noastră”.
A doua carte lansată, „Fenomenul K şi alte privelişti literare”, semnat de Florin Dochia, este o relectură şi revizitare continuă a textelor esenţiale din secolul al XX-lea şi înseamnă descoperirea unor grile de judecată critică noi, aspecte şi valori adesea lipsite de vizibilitate la vremea apariţiei lor sau mai târziu. Cartea conţine eseuri despre Kafka, reflecţiile autorului despre un scriitor care şi-a pus amprenta asupra întregii literaturi din secolul XX până astăzi. “Este o carte care îi face multă onoare domnului Dochia, întrucât spune lucruri bine informate” -  spune criticul literar Constantin Trandafir.
Ediţia anastatică a revistei „Urmuz” (1928) a fost prezentată de Maria Dobrescu şi Florin Dochia. Răsfoind cele cinci numere ale acesteia, se poate observa că revista împletea elemente de dadaism şi constructivism. Printre autorii prezenţi prin texte şi ilustraţii se numără Stephan Roll, Ilarie Voronca, Geo Bogza, Victor Brauner, Tristan Tzara, Marc Chagall, Filippo Tommaso Marinetti si Paul Éluard. 
În cadrul evenimentului a fost organizată o expoziţie intitulată, „Anul editorial 2015 la Câmpina”, organizată de Biblioteca Municipală şi prezentată de Liliana Ene, directorul instituţiei, în care au fost expuse toate cărţile autorilor autohtoni apărute anul trecut. Nelipsit de la astfel de acţiuni, epigramistul Ştefan Al. Sasa a delectat invitaţii cu versurile sale pline de umor.
Manifestarea culturală s-a încheiat cu două piese de teatru. “Profu' de franceză” - ultima piesă pusă în scenă de Teatrul “Mircea Albulescu” din Câmpina, o adaptare după Tudor Muşatescu (regizori fiind Ovidiu Cuncea şi Tomi Cristin) şi “Cuibul artiştilor” (Bucureşti), care a fost reprezentaţia surpriză a serii.
Andreea Ştefan

vineri, 1 ianuarie 2016

expoziţie de grafică

Muzeul Memorial N. Grigorescu

14 ianuarie, orele 16.00 

- recital de poezie Florin Dochia – „Cântece pentru Inanna” / „Chansons pour Inanna"

- lecture de la version française: Laura Şerban

- vernisaj expoziţie de grafică Lidia Nicolae


joi, 31 decembrie 2015

Ziua Culturii Naţionale


15 ianuarie – orele 16.00

 – Ziua Culturii Naţionale la Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza”

Lansare de cărţi


„Pacienţii politici” de Florin Frăţilă

prezintă: Florin Dochia











„Fenomenul K şi alte privelişti literare” de Florin Dochia

prezintă: Constanrin Trandafir









Ediţia anastatică a revistei „Urmuz”, 1928

prezintă: Florin Dochia & Maria Dobrescu 







Expoziţie de carte – Anul Editorial 2015 la Câmpina

organizată de Biblioteca Municipală Câmpina [Liliana Ene)



La orele 18.30